sâmbătă, 5 noiembrie 2011

astazi...."renasc"

       Azi începe o nouă poveste … viața mea se va schimba pentru totdeauna ...
De azi înainte nu o să mai fiu niciodată singură ... Azi am curajul să mă gândesc la un nou început, o să-i dau o șansă acelui surâs pe care l-am uitat undeva ... știu că acel surâs nu mai e pe veci pierdut. Și chiar dacă viața nu e mereu așa cum mi-aș dori să fie, nu mi-e teamă ... o să am parte de experiențe noi, o să cunosc oameni noi.
Cred în destinul meu și în forța dragostei care cândva ne va uni din nou, ca în acea dimineață de demult; poate că ne va aduce din nou împreună.
Orice viață poate fi spusă ca o poveste, fiecare dintre noi își trăiește povestea sa ... dar ceea ce fac poveștile diferite, ceea ce ne face pe noi diferiți sunt puterea cu care trecem prin viață, forța cu care trăim, moștenirea pe care o vom lăsa înainte de a muri.
Și chiar dacă uneori greșim și facem lucruri care ne împiedică să mergem mai departe ... chiar dacă suntem convinși că iertarea este un orizont imposibil de atins nu trebuie să ne dăm bătuți. Fiecare pas pe care îl facem poate fi un nou început, un nou punct de plecare.
Imprevizibilul, surprizele, ineditul din viețile noastre ne pot speria, dar nu trebuie să ne oprească din drum pentru că acum ... ne bucurăm de viață ... TRĂIM ... dar nu o să trăim veșnic ...
Trebuie să îndrăznim să ne asumăm riscuri, să depășim obstacole și chiar dacă nu o să ajungem întotdeauna acolo unde ne dorim ... nu putem renunța să încercăm, pentru că nu avem decât o singură viață, care merită să fie trăită din plin.
Viața ne poate lovi groaznic ... ne poate chiar doborî când ne e lumea mai dragă, dar la fel de bine ne poate recompensa și cu un zâmbet ... vreau să trăiesc din plin ... pentru că sunt conștientă că totul se va termina la un moment dat ... și de aceea fiecare secundă din viața noastră valorează mult mai mult decât orice pierdere suferită ...
O viață se termină ... alta abia începe ... viețile se înlănțuiesc unele cu altele, iar astăzi e ziua în care eu am renăscut ... aici ... acum ... începe o nouă poveste.

Ce e dragostea?

Te-ai întrebat vreodată ce e DRAGOSTEA? Sau ce înseamnă să spui „TE IUBESC”?
Mulți oameni cântă, scriu, vorbesc despre dragoste, dar nu știu și nu au trăit-o niciodată...Dar atunci de ce este așa de importantă dragostea? De ce doi oameni se îndrăgostesc? Ce înseamnă a te îndrăgosti? Câtă greutate emoțională pot avea aceste cuvinte, pe care noi le rostim cu atâta ușurință? Cine suntem noi să ne permitem să facem astfel de lucruri? Generațiile rând pe rând se duc și mergem din rău în mai rău...Văd cum copii de 12-14 ani se plimbă prin parc de mână, se sărută și cică sunt „iubiți”, iar ei spun unul către altul „te iubesc”, fără ca măcar să știe ce implică aceste cuvinte.
Toți credem că știm ce înseamnă să iubești, păcat că doar credem și nu suntem capabili să dăm o definiție. Dacă îi întrebi pe oameni ce este dragostea, vei avea surprize, pentru că unii oameni, atunci când aud aceste cuvinte, se gândesc doar la pasiune,la plăcerea fizică, dar haideți să privim dincolo de acestea. De la început a existat dragostea, dinaintea primului fir de iarbă, înaintea primului nor,înaintea primului fluturaș, înainte ca lumea întreagă să existe...dragostea a dăinuit. Deoarece DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE! El a creat totul, El ne-a creat pe noi cu atâta grație și splendoare. El a creat porumbeii, tot el a făcut și cele mai frumoase peisaje de pe pământ, a pictat curcubeul și a dat strălucire Soarelui. El a zâmbit atunci când erai mic și visai să fii prinț sau o prințesă...mai târziu a început să fie mai atent, când ai ajuns la perioada adolescenței și te-ai îndrăgostit pentru prima dată...Iar apoi, atunci când ai crescut și te-a ajutat să faci cea mai frumoasă și mai bună alegere din viața ta...El știe cel mai bine ce înseamnă să iubești. Să ai tot ceea ce ai mai bun pentru persoana pe care o iubești, să fii gata să lași totul. El L-a dat pe singurul Său fiu, Iisus să moară pe cruce la Golgota pentru tine. Alături de El o să găsești adevăratul sens al cuvântului DRAGOSTE și FERICIRE. El are o mulțime de binecuvântări pregătite pentru tine. Tu trebuie doar să Îi deschizi inima și să ÎL IUBEȘTI.

DESPĂRŢIRE

Totul a trecut...e uimitor cum un an poate vindeca chiar şi cele mai adânci răni ale sufletului...Mi-era frică de veşnicie, de amintirea eternă, de suferinţa morbidă...Odată cu fulgii pleacă şi drama...Drama sufletului, strigătul serii, ceaţa timpului...Ştii? şi acum îmi apari în vise...te zăresc în deşertul temerilor.  Chipul  tău îmi invadează mintea, amintirea ta se luptă cu raţiunea.  Şi eu te credeam o veşnicie, dar timpul a schimbat multe. Ştiu că eşti captiv în trup, dar am reuşit să te văd aşa cum eşti în realitate - vulnerabil...Te ascunzi în spatele aparenţei pentru ca nimeni să nu poată ajunge la sacrul tău lăcaş - suferinţa...
       Dacă ai şti cât urăsc responsabilitatea mea pentru suferinţa ta, probabil nu m-ai mai urî atat de mult...
       Ştii? Simt nevoia să-ţi spun tot ce am pe suflet, să-mi cer iertare pentru amarul creat, să-ţi spun cât de mult regret fiecare moment în care ţi-am adâncit rana cu ceaţa sufletului meu...mi-e teamă să-ţi mai văd privirea, nu sunt în stare să fac faţă suferinţei ce zace în ea...Când trec pe lângă tine mi-e frică să nu cedez din nou...mi-e frică să nu reuşesc să rezist dorinţei de a te strânge în braţe. Când vreau să pun capăt suferinţei mele, obişnuiesc să te găsesc pe tine vinovat pentru tot...cred că laşitatea mea e prea mare pentru a-mi asuma responsabilitatea durerii tale. Deşi ştiu că doar mă mint, accept aceste dulci minciuni pentru a scăpa de freamătul apăsător al sufletului...
       Ţii minte când ne jucam în zăpadă? Acum zăresc pe geam doar nişte urme pustii de paşi, care duc spre necunoscut. În noapte, sufletul meu zboară spre ceea ce a fost odata cântec...Acum, tot ce a mai rămas e doar o morbidă baladă trecută de toamna vieţii. Într-un sfârşit va muri...până şi amintirile sunt din ce în ce mai stinse, flacăra nopţii se topeşte în zare, rămânând în urmă doar cenuşa mării de dragoste. Acum...eu am viaţa mea, tu o ai pe a ta... Destinele noastre au fost despărţite din clipa în care strigatul nopţii s-a năpustit asupra noastră...Poate că nu am fost creaţi unul pentru celălalt, deşi atât de mult timp am crezut contrariul...Şi totuşi eu tot mă gândesc la tine…la noi…ce s-a întâmplat oare?…încă te mai simt lângă mine… încă îţi mai simt răsuflarea, parfumul….stau mereu cu o poză în mână şi mă întreb: de ce?… ce s-a întâmplat cu noi?...de ce a fost să fie aşa?...
       Mă vei putea ierta vre-odată pentru durerea creată? Vei putea înţelege vre-odata motivul plecării mele? Dacă ai şti câte întrebări am, pentru care aş da orice să le ştiu răspunsul...Încerc să caut motivul pentru care dragostea noastră a încetat, dar durerea apăsătoare a regretului mă sufocă...Ştii, atunci când îţi scriu, durerea e cea mai adâncă...atunci, ca şi acum, simt nevoia nestapanită de a-ţi vorbi. Dar nu pot! Nu vei putea niciodată realiza ce-am simţit acum, când te-am văzut...remuşcări, regrete, dorinţă, iubire, întuneric, singuratate...Praful anticului zâmbet mi-a înceţoşat privirea...abia dacă te-am recunoscut! Şi-acum îmi doresc să te-ntâlnesc din nou, să te privesc iar...şi iar...O! De-ai şti ce-aş fi în stare să fac pentru o îmbrăţişare de-a ta! Aş muri pentru un cuvânt de-al tău, m-aş face apă, piatră şi pământ doar pentru a-ţi mai vedea o dată privirea...Întregul meu tot, de-ai şti câtă nevoie am de tine! De-ai şti în ce chinuri adânci îmi arde inima înfăşurată-n aparenţe...Dar dragostea mea e prea profundă pentru a se reduce la trup. Te ador pe tine, suflet îndepărtat, dar nu te pot atinge...Ştii, odată cu tine am învăţat şi eu să mor...şi am murit...Şi totuşi, încă te mai simt în micul nostru cânt... încă te mai simt aproape…
      Cât aş fi vrut să-ţi fi fost alături când totul ţi-era pustiu, dar ştiu că asta era imposibil ...   Iţi puteam fi alături doar cu o condiţie: să fi fost pentru tine o eternitate, iar eu nu puteam asta... Acum nu ştiu dacă ceea ce se întâmplă este pedeapsa ta pentru tot ce a fost înainte, sau voi fi eu pedepsită pentru ceea ce este acum. E ciudat să ştii că de tine depinde un întreg destin, fericirea şi suferinţa unui suflet, întreaga sa viaţă şi moarte. Ştii ce e mai trist? Că nici eu nu mai pot iubi la fel...nu mai pot dărui tot, nu mai pot crea infinitul...
      Acum...o multitudine de sentimente,  amintiri, vise, dorinţe îmi cutremură întreaga fiinţă. Mi-aş fi dorit să nu se fi terminat totul atât de curând, atât de dur, atât de crunt...Nopţile-mi sunt cel mai negru duşman...în ele te văd aşa cum eşti acum...singur, îndurerat, împovărat cu atăta suferinţă ... Iartă-mă! Iartă-mă că sunt cauza disperării tale...Iartă-mă că nu mai pot fi eu - cea din urmă!
      E vina mea?  E vina ta?

O DRAGOSTE ADEVĂRATĂ

Stau câteodată și mă întreb ...ce înseamnă dragostea adevărată?Ce simți când o descoperi? Am căutat mult timp răspunsul la aceste două întrebări și într-un final am descoperit mult mai multe decât credeam că o să aflu.
Am înțeles că dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău,nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea  e colţul acela de cameră ascuns de ochii tăi şi prafuit, pe care razele soarelui totuşi îl mângâie…Dragostea e liniştea pe care o-ntâlneşti în mijlocul furtunilor, când singurul lucru ce crezi că-ţi mai ramane, este să aştepţi să te scufunzi…Dragostea este răspunsul tuturor întrebărilor… chiar şi a celor care încă nu s-au pus…Dragostea este părticica de putere care ne lipseşte când cel mai mult o aşteptăm, şi forţa care ne-ntâlneşte când cel mai mult avem nevoie…
Dacă nu ar exista o dragoste adevărată, autentică…cum am putea noi să mai trecem peste defectele celui de lângă noi? Cum am putea să iertăm dacă nu îl iubim îndeajuns?
Dragostea adevarată merită toată așteptarea din lume, merită perseverență și eforturile pe care le facem. Ne permite să visăm și chiar și sărutul este mai dulce.
Dragostea este o motivație deosebit de frumoasă și bună. Dar din pacate, principalul motiv pentru care nu asteptăm dragostea adevărată este singurătatea. Aceasta este una dintre cele mai teribile și răspândite boli. Cei ce fug de singurătate pe ușa alegerilor greșite s-ar putea să-și dea seama mai târziu că cea mai amara singurătate o poți trăi într-o relație nefericită, alături de un partener nepotrivit.  Al doilea motiv ar fi presiunea exterioară. Există o idee, după părerea mea,ptostească, dar în general acceptată de unii, care vorbește despre faptul că ai fi un fraier dacă ești singur, dacă nu ai prieten/prietenă. Datorită acestei idei neîntemeiate, s-ar putea ca să auziți foarte mult și des întrebarea “Dar ce aștepți tu, să-ți cadă din cer?” sau “Ce fraier/fraieră ești că aștepți dragostea adevărată când poți avea atâtea relații” sau “Chiar nu ești capabil să-ți găsești una/unul?”. Repetarea acestor întrebări, glume mai puțin sărate pe care le fac colegii, prietenii sau dușmanii, pot fi o cauză care să ne grăbească alegerea partenerului. Al treilea motiv ar fi aparențele fizice. Aspectul acesta nu trebuie neglijat, dar nici nu trebuie să fie pe prim plan. E mult mai ușor ca cineva să se schimbe din punct de vedere fizic decât din punct de vedere comportamental. A avea o relație cu cineva doar pentru că este stea de cinema, înseamnă a-ți asuma riscul de a plăti scump fiecare “spectacol” la care vei lua parte în relația ta.
Dăruirea dragostei implică mai mult decât exprimarea verbală. Ea trebuie evidențiată în căi tangibile care sunt identificabile și recunoscute de ambele părți.
“Iubirea este cel mai real lucru din viață. Mai real decât realitatea însăși.”
E greu să aștepți dragostea adevărată da... Dar cu cât așteptarea e mai grea, cu atât regăsirea e mai dulce. Vreau ca să-l pot privi în ochi și să simt că plutesc, să simt că pot alerga mii de kilometri și să nu obosesc...Să mă trezesc cu el în minte și să adorm cu el în gând...Să nu pot dormi noaptea deoarece mă gândesc la el non-stop și dimineața să o iau iar de la capăt și să nu fiu obosită deloc. Asta e dragostea adevarată . Dragostea pe care o aștept…dragostea pentru care ți-ai da viața.
Tot ce îmi doresc este ca noi, tinerii din ziua de azi să realizăm că este mult mai important să aştepţi, decât să-ţi ”vinzi” inima pe nimic. Vreau să aduc zâmbetul pe chipurile voastre, lacrimi în ochi şi iubire în inimi! Vreau ca să vedeţi că mai sunt şi alţii,  care aşteptă ca Dumnezeu să le scrie povestea de dragoste!
        Am înţeles că am fost creată pentru o singură persoană, care să-mi înţeleagă mofturile, gesturile, gândul, vorbele… Am înţeles că toate au o vreme... până
şi iubirea.Am înţeles, că atunci când aştepţi, lucrurile frumoase te îmbrăţişează din toate părţile, când le întâlneşti. Aşa s-a născut acesta carte, acest vis.


SFÂRŞIT


Trecut-au anii veşniciei reci
Eşecurile triste să le-alunge,
Cioplind în suflet statuiete seci
Atunci când cerul după noapte se ascunde.
Uitarea ce-o aştept nu va veni
Şi tot singură eu voi fi.
Iar timpul acesta mă pătrunde
Şi-mi şopteşte cu glas sfârşit
Anii au trecut şi de-aci s-a isprăvit.

TĂCERE, SUSPINE, IUBIRE...

Dincolo de tăcere
E inima mea, cerând mângâiere...
Plânge şi suspină
Visând din nou la o viaţă plină...
Să cred în iubire iar a vrut
Iar tu îmi iei tot ce-am avut...
Îmi ştergi lacrimile şi durerea,
Aducându-mi din nou mângâierea.
O, Doamne! o fi un vis?
Că simt că sunt în paradis...
În colţul cel mai frumos
Şi de tristeţe el întors.
Nu e un vis trecător,
Că te simt şi-mi vine să mor...
Din nou simt că iubesc...
Doamne, oare iar greşesc?
Mă vei arunca din nou în păcat,
Cum ai mai făcut cu al meu suflet curat?
Peste limita fiinţei eu trec
Când sunt cu el şi mă petrec.
O, Doamne! e iubirea curată
La care am visat o viaţă întreagă?
Nu mă lăsa să mor acum
Când inima-mi este scrum!
De plâng, o fac că îl iubesc...
Cu inima deschisă eu îl primesc...
Uşor să mă atingă, că mor
Să nu mai ştiu ce e acela dor...
Şi ne iubim până în zori,
Îmi jura iubire de-atâtea ori...
Când îl privesc şi îl sărut
Uitând că mai există în lume gând.
Apoi pleacă şi mă uită...
Eu rămân cu inimă zdrobită...
Dar în lacrimi mă alin
Şi la Tine, Doamne, mă închin...
Că Tu, Doamne, îmi dai iubirea
Apoi mă laşi cu dezamăgirea...
Purtându-mă în amintiri,
Gândindu-mă la ce va mai fi...
Mă vezi plângând şi implorând
Nopţile cu suferinţă umplund
Tu, Doamne, mă ridici
Aducându-mi iubirea aici...
Şi când simt că iubirea moare
Doamne, îmi dai câte o rază de soare,
Îmi aperi dragostea cea mare
Şi nu mă laşi când inima mă doare.

IUBIRE

 
E simplu…
Marea noastra de cristal
Corăbiile ancorate într-un cer veşnic răsărind
Uitarea, o tăcere a rănilor
Vreau să mă simt aşa…
Mai mult timp decât însuşi timpul…
Vreau să îţi aflu visele…
Şi să le transform în visele mele…
Vreau să schimb lumea
Doar pentru tine.
Imposibilul să îl transform în posibil…
Vreau să stăm îmbrăţişaţi sub ploaie
Vreau să îţi sărut zâmbetul şi să îţi simt durerea…
Ştiu că e frumos doar privindu-te…
Aici printr-o lume de minciuni
Tu reprezinţi adevărul…
De fiecare dată când simt atingerea ta…
Mă simt ca o eroină
Te vei simţi în siguranţă
Oriunde ai fi…
Ţi-aş dărui…
Tot ce ai cere…
Nimic nu e peste puterile mele
Strălucesc ca o lumânare în întuneric
Când spui că ţii la mine.
E real statutul de vorbă cuminte
Porţile înalte din pântecul cuvintelor care…
Drumurile înguste până la unul…şi noi…
Vreau să mă vezi cum am fost…
Să-ţi arăt singurătatea…
Şi ce poate să facă ea…
Ai venit în viaţa mea…
Ca să-mi opreşti lacrimile…
Totul e mai uşor acum
Pentru că te am aici lângă mine
Într-o lume fără tine
Durerea m-ar urmări permanent…
Aş avea nevoie de iubirea ta
Pentru a fi mai puternică
E frumoasă…
Dragostea ta peste mine ca un cort…
Timpul- călătorii prin vânturi
Dinspre trup ceasuri calde…un miez
E după-amiază….
Viaţa are …ce promisiune albastră….
Şi liniştea…
Numele tau…

POVESTEA DRAGOSTEI MELE



Eu sunt un zbor frânt
O melodie de aripi nedeterminată
Un surâs de copil
În privirea ta senină.


Eu sunt o fereastră deschisă
Spre zborul viselor tale
Dar geamurile-au îngheţat fără rost
În ierni de aşteptare.


Eu sunt cântul tău
Sunt zborul senin
Sunt steaua ta
Iubirea mea.


Eu sunt visul frumos
Ce stau în calea ta
Iubirea mea,
Sunt steaua ta.


Eşti steaua mea de dor
Cuprinsă-ntre-mi fior
Vom răsări mereu
De ruină tu şi eu.


Nu ne vom mai despărţi
La fel ca-n prima zi
Vom fi alături iar,
Destin amar şi rar.