LeCtIi De ViAtA

RESPECTUL

    Ce este respectul? O atitudine forţată sau una firească?

     Respectul este o componentă a valorilor dobândite de-a-lungul “celor şapte ani de acasă”. Primul pas este acela de a te respecta pe tine însuţi.

Respectul faţă de sine se învaţă de la o vârstă fragedă, atunci când parinţii încep să se manifeste faţa de personalitatea copilului, de calităţile şi aspiraţiile acestuia. Ei trebuie să-şi respecte atat promisiunile, cât şi ameninţările, fiind primul model pe care copilul este tentat să-l urmeze. Cu cât este înconjurat de mai multă dragoste, acesta reuşeşte să dăruiască la rândul lui, să-i respecte pe cei din jur.

       În afară de propia persoană trebuie să ne respectăm în primul rând părinţii, bunicii şi ceilalţi membri ai familiei, deoarece ei ne-au învăţat cel mai de preţ lucru: să fii om.

Următorul pas în dezvolatarea personalităţii noastre este integrarea în cea de-a doua familie – şcoala. Învăţăm să respectăm atât colegii, cât şi profesorii, aşteptând să fim respectaţi de către ei. Viaţa te pune dese ori în faţa unor persoane care nu îţi plac, care nu sunt ca tine, dar pe care ţi-e mai usor să-i respecţi, ştiind că asta înseamnă creşterea stimei de sine. Simplul salut, la care nu primeşti răspuns, nu trebuie să te nemulţumească, ci, dimpotrivă, este dovada că tu ţi-ai făcut datoria de a fi respectuos. Vei vedea astfel, în timp, că va fi o victorie, câstigând simpatia celor din jur, devenind un model de urmat.

       De multe ori suntem puşi în faţa unor oameni care ne impun anumite reguli, fără a motiva importanţa respectării lor sau, mai grav, reguli pe care ei însişi le încalcă.

Putem respecta orice comportament sau acţiune, atât timp cât se încadrează în limitele bunului simţ. Trebuie să respectăm părerile celorlalţi, chiar dacă nu ne fac plăcere pentru că, analizându-ne, este posibil sa ne dăm seama care sunt defectele noastre şi căile să le îndreptăm.

Important este să ne autoeducăm şi să ţinem cont de faptul că fiecare dintre noi are valoare, şi vom fi într-o relaţie armonioasă cu noi înşine.

        Despre al doilea tip de respect, constituit in atitudinea fata de regulile si normele unei societati, nu pot afirma decât că este liantul principal al oricărei societăţi şi mă refer la respectarea regulilor. Dacă într-un oraş sau într-o şcoală nu ar exista reguli, totul s-ar duce de râpă, deoarece puţini au o conştiinţă. Cel mai greu de respectat cred că sunt regulile pentu că trebuie să te pui pe locul doi şi ceilalţi din jurul tău să ocupe primul loc, trebuie să-ţi pese de binele societăţii în care trăieşti, trebuie să înţelegi nevoile celui de lângă tine.

        Desigur, apar şi excepţii, adică există persoane pe care nu ai nici un motiv să le respecţi. Acele persoane sunt cele care te pun la pământ şi te lasă acolo, te fac să suferi, te lovesc mişeleşte pe la spate şi care dăunează prin acţiunile lor colectivităţii. Însă aşa cum dai peste oameni răi, aşa poţi întâlni şi persoane cu sufletul curat. Tot respectul tău se îndreaptă spre părinţii ce ţi-au dat naştere, spre prietenii ce te ajută să treci peste hopurile vieţii, spre profesorii, ce încearcă să-ţi arate tainele ascunse, într-un cuvânt spre toti cei care te respectă la rândul lor. Deşi ţi-am explicat, cititorule, ce este respectul de sine şi faţă de restul oamenilor, cred că am omis să îţi dau o motivaţie pentru toate acestea . De ce să respecţi? De ce să-ţi pese de celălalt? De ce să vrei să schimbi ceva în ceva şi mai bun? De ce să nu fii tu mereu pe primul loc? Toate întrebările au un singur răspuns: pentru că aşa îţi spune inima să faci, aşa ai fost învăţat: să îţi pese, să vrei să încerci, aşa ţi-a arătat familia că trebuie să procedezi şi pentru că aşa poţi să îl simţi pe Dumnezeu aproape de sufletul tău.

         În concluzie, totul vine din suflet, totul are o bază acolo, iar respectul este acel lucru pe care nu îl ai din naştere, pentru care trebuie să lupţi, să îl dobândeşti. „Gândeşte” cu inima şi simte cu mintea şi vei deveni special !